BENEFICIARII SI PRINCIPIILE EDUCATIEI TIMPURII

Beneficiarii primari ai educatiei timpurii sunt copiii, iar beneficiarii secundari sunt parintii, educatorii si toti agentii educationali din comunitate, iar prin efecte, societatea, in general.

Premisele educatiei timpurii sunt urmatoarele:

• varsta timpurie este cea mai importanta perioada pentru dezvoltarea personali­
tatii copilului;

• perioada de la nastere pana la intrarea in scoala cere stimulare;

• pentru dezvoltarea optima a copilului este necesar parteneriatul educational in
familie, intre familii, in comunitate, intre institutii care au rol in cresterea,ingrijirea si educatia copilului;

• si parintii si educatorii au nevoie de sprijin in educarea copiilor.

Educatia timpurie presupune:

• un inceput bun;

• un parteneriat educational (copii-familii-gradinita-comunitate);

• invatarea si dezvoltarea conform ritmului si nevoilor individuale.

Educatia timpurie in gradinita se refera la:

• invatarea prin joc;

• participarea copiilor la alegerea activitatilor, jocurilor, jucariilor;

• organizarea adecvata a mediului ambiant;

• parteneriatul educational (gradinita-familie-comunitate);

• flexibilitatea strategiilor de predare-invatare-evaluare.

Educatia timpurie ofera sanse egale de crestere, dezvoltare, ingrijire, educatie, fara discriminare pentru copiii care provin din familii instabile, iara parinti, cu sanatate precara, cu deficiente sau cu posibilitati materiale financiare scazute.

Principiile cele mai importante ale educatiei timpurii sunt:

• Fiecare copil este unic, cu nevoile, trebuintele, particularitatile sale specifice.Educatia trebuie sa tina cont de particularitatile individuale ale fiecarui copil.

• Educatia timpurie se refera la fiecare copil in parte, si nu la educatia „copiilor'.

• Este imperativa respectarea nevoilor copiilor:

a)   de baza: ingrijire, cunoastere, hrana;

b) afective: dragoste, securitate afectiva, intarire pozitiva a actiunilor;

c) de actiune: joc liber ales.

• Educatia este continua, ea incepe din primele momente ale vietii si dureaza cat aceasta.

• in centrul actului educativ trebuie sa stea copilul cu cerintele sale individuale.

• Se impune permanent cunoasterea, observarea copilului.

• Sa existe un echilibru permanent intre activitatile cognitive, actionale si de relationare sociala, afective si activitatile de dezvoltare psihomotorie si a limbajului.

• Dezvoltarea copilului incepe din momentul conceptiei, se afla in dependenta cu mediul si in stransa legatura cu mediul inconjurator si cu sine insusi.

• Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de dezvoltare, invatare, comunicare, pe care numai stimularea si orientarea pozitiva le vor transforma in capacitati.

• invatarea este fundamentala in dezvoltarea sociala, fizica, intelectuala, emo­tionala, spirituala etc.

• Cerintele copilului fata de educatie pot fi satisfacute daca activitatea educativa incepe cu cunoasterea lor.

• in educatia timpurie forma specifica de activitate a copilului este jocul, de aceea invatarea depinde la aceasta varsta de joc.

• Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care le ofera jocul.

• Jocul care asigura dezvoltarea este jocul liber ales, in concordanta cu nevoile si cerintele educative ale copilului.

• Oferind copiilor ocazii de joc si dandu-le posibilitatea de a alege liber jocurile si jucariile, se deschide motivatia intrinseca pentru activitate si asumarea deciziilor si responsabilitatilor.

• Amenajarea mediului educational prin arii sau domenii de activitate si joc constituie o forma optima de realizare a alegerilor timpurii si a ocaziilor de experimentare.

• Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ; o noua maniera de organizare a spatiului educativ in care se petrece jocul si deci invatarea. Ele nu se confunda cu activitatile liber alese, organizate in momentele de „pauza' a procesului educativ.

• Gradinita este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitatii copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare si relationare prin joc si, astfel, de dezvoltare a personalitatii ca parte componenta a educatiei timpurii.